Numele vine din sanskrită, sringavera, și înseamnă rădăcină în formă de coarne de cerb. Mai târziu avea să se transforme în zingiber în latină, si apoi ginger în engleză. În română, cuvântul vine din maghiară, gyomber, conform DEX-ului. Din cercetările mele etimologice și istorice reiese că fie a fost adus odată cu triburile maghiare conduse de generali cazari, cazarii fiind strămoșii evreilor ashkenazi, fie a fost adus de soldații romani, tot ei fiind cei care l-au dus în Anglia ca sa dea savoare mâncărurilor destul de fade din climatul rece și umed al insulelor britanice. A treia variantă ar fi următoarea: după dispariția imperiului roman, au dispărut și tradițiile culinare aduse de acesta în Dacia, ca apoi ghimbirul să fie reintrodus de maghiari în secolul IX.
 |
| O rădăcina de ghimbir proaspăt |
A fost cunoscut înainte de epoca romană în Orientul Apropiat și sudul Europei. Proprietățile ghimbirului l-au făcut să fie unul dintre cele mai folosite plante medicinale și culinare din cele mai vechi timpuri, în China fiind întrecut numai de sare. Este originar din zona tropicală a Asiei de Sud-est, și este menționat de Confucius (secolul V î.e.n) și în texte sanskrite (secolul IV i.e.n). În Orientul Mijlociu este adus de emisarul lui Darius la întoarcerea din India. Dar se pare că în China era cunoscut cu 2000 de ani î.e.n. În secolul IV e.n., marinarii chinezi țineau pe vas lădițe cu pământ în care erau îngropate rădăcini de ghimbir, acestea fiind o sursă importantă de vitamina C în timpul călătoriilor îndelungate pe mare – se pare că ei cunoșteau înca de atunci cauzele scorbutului.
In Roma imperiala, ghimbirul era folosit la condimentarea vinurilor și a mâncărurilor. Iar în secolul XIII în Europa, el era folosit pentru a masca mirosul de trecut al cărnii și al peștelui. În același timp, venea în acord cu pretențiile palatale (ale gustului) ale elitei, care cresc necontenit și se transmit rapid la toate păturile sociale. În Evul Mediu, chiar se credea ar fi originar din grădina Eden. În secolul XVI, negustorii portughezi de sclavi, profitând de faima de stimulent sexual al ghimbirului, l-au naturalizat în Africa de Vest, și l-au pus în mâncarea sclavilor pentru a le spori natalitatea, asigurând astfel numărul necesar comerțului cu sclavi. În același timp, spaniolii l-au introdus în Mexic și Jamaica, de unde a început să fie exportat către Spania. Iar în Anglia, Henric al VIII-lea îl recomanda împotriva ciumei. Un produs culinar numit gingerbread cookies (un fel de turtă dulce puternic aromatizată cu scorțișoară, cuișoare și ghimbir) era unul dintre deserturile favorite ale reginei Elisabeta I.
In bucătărie, este foarte mult folosit în amestecurile curry (se pronunță “că'-rii”) în India și aproape toată Asia de Sud-est. Ghimbirul confiat (fiert într-o soluție concentrată de zahăr și lăsat să se usuce) se mai consumă și azi după mesele principale ca digestiv pe coasta de nord-est a Statelor Unite, regiune care se numește New England. Ghimbirul confiat se vinde și la noi în Plafaruri și alte magazine cu specific naturist. Siropul de ghimbir verde se consumă azi în mod regulat în China. În Anglia, Statele Unite și țările scandinave se consumă de Crăciun în mod tradițional gingerbread sau echivalentul. În Japonia, ghimbirul murat este folosit împreuna cu wasabi pentru a distruge eventualele larve Anisakis și alți paraziți care ar putea exista în/pe peștele crud din faimoasele sushi si sashimi. În Australia există o specie de ghimbir al cărui fructe albăstrui sunt consumate frecvent de aborigeni.
Proprietățile medicinale ale ghimbirului: contra senzației de greață provocată de călătoriile cu avionul (mai puțin eficient în tratarea senzației de greață provocate de călătoriile cu vaporul, în care o plantă înrudita, galangal, se folosește cu mai mult succes); în cantități mici, contra senzației de greață a femeii gravide, mai ales dimineața. Atenuează senzația de voma. Stimulează digestia prin facilitarea absorbirii nutrienților. Ajută la înlăturarea greței post-operatorii și a celei provocate de chimioterapie. Ameliorează constipația, colicile, infecțiile gastro-intestinale, indigestia. Atenuează răceala, gripa și tusea. În China se dă ghimbir proaspăt în cazuri de febră, dureri de cap și dureri musculare. Stimulează circulația periferică (și împreuna cu scorțișoara). Provoacă transpirație și astfel ajută la coborârea temperaturii interne a corpului vara. Bun adjuvant în tratamentul aterosclerozei. Coboară nivelul din sânge al colesterolului nociv (există și colesterol benefic). Suprimă reflexul de vomă.
Toate aceste proprietăți se datorează compușilor numiți gingeroli din ghimbirul proaspăt, și shogaoli din cel uscat. Conține de asemenea vitaminele A, B și C, și minerale.
Cei mai mari producători sunt India, Brazilia, Tailanda, Jamaica și China, iar cei mai mari importatori sunt Anglia, Statele Unite, Germania și Japonia.
Surse:
Far Eastern Cookery, 0-563-21364-7
The Thirteenth Tribe, ISBN 0-394-40284-7
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu